Principalele boli si daunatori la pomii fructiferi
a). Bolile provocate de ciuperci
Patarea cafenie sau rapanul
-este cea mai raspandita si pagubitoare boala la mar
( Endostigme inegvalis) si (Endostigme pirina).
Atacul este intalnit in toate zonele pomicole in care se concentreza cultura marului si parului.
Pierderile cele mai mari se inregistreaza in anii cu precipitatii ridicate primavara si vara,putand sa fie distrusa , in cazul atacului necombatut, pana la 98% din productia de fructe.
Sunt atacate frunzele, pedunculii florali, fructele si chiar lastarii. Manifestarea
bolii consta in aparitia pe organele atacate de pete brune-negricioase sau maronii, catifelatecare in timp cresc si conflueaza. Frunzele atacate in primele stadii, se usuca si cad timpuriureducand prin aceasta capacitatea fotosintetica a pomilor. In afara de recolta anului respectiv,este afectata productia anului urmator, diferentierea mugurilor de rod fiind, in cazul uneidefolieri puternice, total compromisa. Atacul pe pedunculii florali se semnaleaza cu deosebirela par provocand caderea unui numar mare de flori sau fructe imediat dupa legare. Fructeleatacate raman mici , se deformeaza, prezinta crapaturi, iar cele atacate pana la 2,5cm in
diametru cad inainte de maturare. La fructele atacate si ajunse in depozit, boala continuaevolutia producand mari pierderi si in timpul pastrarii.
Biologia(evolutia).Primavara , cand conditiile climatice sunt favorabile, ascosporii
proveniti din periteciile de pe frunzele atacate si cazute in anul anterior, sunt proiectati peorganele nou aparute, pe care germineaza si produc infectiile primare. Infectiile si germinareapot incepe peste 5-60C, in care caz perioada de incubatie este mai lunga (20-22 zile) ;temperatura medie optima de producere a infectiei si incubatiei este de 19-210 C , in care cazdurata perioadei de incubatie este mai scazuta, de 8 zile, dupa care apar primele pete pe caresunt formate conidiile, prin care se continua infectiile de vara. Producerea noilor infectii este favorizata de prezenta umiditatii pe organele pomilor, provenita din precipitatii sau alte surse
(roua, irigatii) si se poate continua pana in toamna.
Fainarea
Este o boala destul de raspandita la numeroase specii pomicole : mar (podosphera
leucotricha) ; piersic (spherotheca pannosa) ; cais (podosphera tridactyla) ; capsun
( Spheroteca moprsuae).
Atacul de fainare se manifesta pe muguri, frunze, inflorescente, lastari si
fructe.Organele atacate prezinta o pasla pulverulenta, albicioasa, constituita din miceliu,conidioforii si conidiile ciupercii. Mugurii atacati evolueaza pana in faza de dezmugurire sau rasfirare a inflorescentei, dupa care se usuca si cad.O parte din mugurii floriferi atacati pot ajunge pana in faza de inflorit, dar florile sunt anormale morfologic si fiziologic sterile.frunzele sunt deformate, incretite, mici, tesuturile se necrozeaza, devin sfaramicioase si cad de timpuriu. Lastarii atacati sunt inveliti cu pasla miceliana albicioasa cu deosebire spre varf, din care cauza se indoaie, cresc slab si se usuca. Fructele atacate cu deosebire la piersic crapa, raman mici, se zbarcesc si se usuca.
Biologia(evolutia). Fainarile se transmit de la un an la altul prin miceliul de
rezistenta instalat in muguri si pe lastari (partea din varf), cat si prin ascospori (mai putin prin conidiile din anul anterior, ramase in coroana pomilor). In perioada de vegetatie noile infectii se realizeaza prin conidii. Ciuperca se hraneste din celulele epidermei si din mezofil, cu ajutorul haustorilor. Conditiile optime pentru noile infectii sunt temperaturile de 18-200C si umiditatea de 90-100% cei mai favorabili pentru atac, fiind anii in care perioadele secetoase alterneaza cu perioadele ploioase.
Moniliozele
Produc pagube destul de mari, la aproape toate speciile pomicole, pierderile de
recolta ajungand , in anii favorabili atacului, pana la 90% si chiar total. Atacul este favorizat de anii cu precipitatii abundente si persistente side asemenea, de o slaba circulatie a aerului in coroana pomilor, determinata de microzone cu drenaj natural defectuos sau de desimea exagerata a ramurilor in coroana pomilor.
Speciile atacate de monilioze sunt : mar si par (Monilinia fructigena) ; gutui
(Monilinia linhartiana) ; prun (Monilinia Laxa) ; cires, visin, migdal,(Monilinia fructigene si Monilinia cinerea) ; piersic si cais (Monilinia laxa si Monilinia fructigena) ; capsun (Botritis cinerea). Ciupercile ataca frunzele, florile, lastarii tineri si fructele. Cele mai mari pierderi se produc cand atacxul se inregistreaza primavara pe flori, frunze si ramuri tinere (visin, gutui, prun ), pe fructe ( gutui) cat si in perioada de parga a fructelor. Organele atacate primavara se ofilesc, se brunifica si raman pe pom uscate mai multa vreme. Fructele atacate putrezescpartial sau total se mumifiaza, cad, sau raman uneori pe ramurile pomilor, asigurand transmiterea bolii de la un an la altul.
Biologia (evolutia). Ciupercile ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in
fructele mumifiate sau ramurile atacate, cat si sub forma de conidii.Prezenta umiditatii ridicate in aer (ploaie , ceata), a temperaturilor scazute in timpul infloritului, favorizeaza producerea atacurilor de monilioza cu mare intensitate. Infectiile pe fructe sunt favorizate de leziunule provocate de grindina sau insecte, cat si de contactul fructelor sanatoase cu cele atacate.
Patarea rosie a frunzelor
Boala este intalnita la prun fiind produsa de ciuperca Polystigma rubrum si la cires
de Microspherella cerasella care provoaca pagube numai in anii deosebit de ploiosi.
La prun conditiile de atac sunt favorabile in toate zonele de cultura a acestei specii
din tara noastra. Daunele produse constau in reducerea substantiala a fotosintezei care are drept consecinta acumularea in cantitati mici a zaharului in fructe. Uneori atacul provoaca desfrunzirea pomilor, fenomen care repetandu-se mai multi ani duce la debilitarea si uscarea acestora.
Boala se caracterizeaza prin aparitia pe frunze a unor pete circulare de culoare
galbuie care devin rosii- sangerii, iar la sfarsitul verii brun-negricioase. Tesuturile sunt
bombate in dreptul petelor spre fata inferioara a limbului. Petele pot sa conflueze. De la un an la altul boala se transmite prin frunzele atacate si cazute. Pe care se gasesc periteciile ciupercii. Ascosporii formati asigura infectia primara.
Ciuruirea frunzelor
Aceasta boala este frecventa la speciile samburoase (prun, cires, visin, cais ,
piersic, migdal) fiind produsa de ciuperca Ascospora beijerinkii.
Atacul se manifesta de timpuriu, prin aparitia de pete punctiforme, brun-roscate,
in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, fructele se deformeaza, au concentratie redusa de zahar si cad in masa de
timpuriu.Pe lastari si ramuri boala este frecventa in special la piersic, provocand pe aceste organe rani de dimensiuni mari care in final duc la uscarea intregului pom. Ciuperca ierneaza ca miceliu si conidii pe ramurile atacate. Din miceliu, primavara, sunt puse in libertate conidiile care provoaca infectiile primare, dupa care in intreaga perioada de vegetatie, precipitatiile favorizeaza diseminarea ciupercii.
Rugina
Este intalnita la prun ,cais, piersic, (Tranzschelia prunispinosae), coacaz
(Cronartiumribicola) si la zmeur (Phragmidiun rubi idaei).
Pagubele produse constau in desfrunzirea timpurie, la sfarsitul verii, care duce
la debilitarea plantelor. Cele mai mari pagube sunt semnalate la coacaz, la care ataca frecvent frunzele sub forma unor pete galbui- rosietice.Fructificatiile ciupercii sunt prezente pe fata inferioara a frunzelor, sub forma unor pustule de culoare galben-maronie.De obicei atacul
intens provoaca caderea timpurie a frunzelor in luna august, contribuind la slabirea tufelor si diminuarea productiei de fructe.
Antracnoza
Boala este prezenta la cires si visin (Cocomyces hiemalis), la nuc ( Gnomonia leptostyla), la coacaz si agris (Pseudopeziza ribes).Caracteristic acestei boli este defolierea timpurie a plantelor (puieti. Pomi , tufe0, urmata de consecintele diminuarii fotosintezei : stagnarea cresterii, nediferentierea mugurilor de rod, caderea fructelor, debilitarea plantelor. Ciuperca ataca frunzele, lastarii, pedunculii florali si fructele. Pe organele atacate apar pete brunrosiatice.
In dreptul petelor mai ales pe partea inferioara a frunzelor, se formeaza pustule mici
cu fructificatiile ciupercii pulverulente de culoare abla-murdar care prin erupere pun in
libertate conidiile, care asigura noi infectii in perioada de vegetatie.Frunzele puternic atacate se usuca si cad , plantele ramanand desfrunzite inca din luna iulie.
La nuc fructele atacate isi opresc cresterea , se innegresc si cad ; cele atacate mai tarziu prezinta pete si se deformeaza.
La coacaz, defolierile premature sunt frecvente in anii ploiosi putand ajunge pana la 98-100%.
Basicarea frunzelor si fructelor
Boala este foarte frecventa la piersic produsa de ciuperca Taphrinia deformans, la
migdal si in masura mai mica la prun Taphrinia pruni. Pagubele sunt foarte mari in anii cu precipitatii abundente. Sunt atacate cu predilectie frunzele, pe care apar umflaturi sub forma de basici neregulate pe partea superioara a limbului, ca urmare a cresterii neuniforme a parenchimului fata de nervuri. Frunzele atacate se lungesc si se latesc, se decoloreaza, se ingroasa, devenind rigide si acoperite de o pulbere albicioasa. In final frunzele cad timpuriu,
lastarii se usuca, iar fructele de asemenea cad, uneori in proportie de care afecteaza sensibil productia. Cu toate ca in cursul verii apar frunze noi, pomii atacati in mai multi ani consecutiv sunt debilitati, sufera de ger si se pot usca. Ciuperca ierneaza sub forma de ascospori sau miceliu de rezistenta in muguri si lastari, care primavara, pe tesuturile tinere isi incep activitatea in conditii favorabile ( temp. de 150C, umiditate persistenta), producand infectiile.
b). Bolile produse de bacterii
Focul bacterian al semintoaselor
Produs de Erwinia amylovora bacteria ataca toate organelle aeriene; arsura inflorescentelor apare primavera devreme (indeosebi pe timp polios); florile se ofilesc, se brunifica si se innegresc; frunzele atacate se vestejesc si intreg lastarul se brunufica; pe timp umed mai ales dimineata cand temperatura este mai scazuta incepand cu perioada infloritului pe lastarii atacati apar picaturi de exudat cu nuante de brun- galben- portocaliu. Frunzele atacate se brunifica ; leziunile de pe lastari, ramuri, tulpina, evolueaza in uceratii ; daca inconjoara intreaga sarpanta , produce moartea (uscarea ) pertii superioare ; daca ataca tulpina, moare intreg pomul.
Prevenire si combatere :
-folosirea la plantare a unor pomi sanatosi fara leziuni bacteriene.
-depistarea vetrelor de atac, indepartarea focarelor (frunze, lastari, sarpante si chiar
pomi) cu infectii, pentru diminuarea atacului.
-tratamente preflorale cu produse cuprice si daca perioada infloritului se
prelungeste( temperaturi scazute si precipitatii ), chiar in perioada infloritului cu Aliette80WP conc. 0,2% ;
- combaterea insectelor vectoare ( afide)cu insecticide specifice (piretroizi).
Cancerul pomilor fructiferi
Produs de Agrobacterium tumefaciens , se intalneste la majoritatea speciilor
pomicole, manifestandu-se pe radacini si colet, pe care se formeaza la inceput tumori cat unbob de mazare, moi, de culoare albicioasa. Tumorile cresc haotic, ca urmare a dereglarii metabolismului tesuturilor, atingand uneori dimensiuni pana la 20-30cm si se lignifica. In cazul infectiilor puternice, numarul tumorilor este mare si determina o crestere mai slaba a
pomilor si intrarea in declin prematur. In toate cazurile, atacul este favorizat pe terenurile
grele si umede.
Alte boli produse de bacterii sunt: Patarea si ciuruirea bacteriana a frunzelor de
prun si bacterioza nucului.
c). Bolile produse de virusuri si micoplasme
Bolile virotice detin un loc important intre factorii care limiteaza productivitatea
pomilor fructiferi. Ele provoaca :
-reducerea vigorii, frecvent cu 10% uneori chiar peste 50%.
-Incompatibilitatea la altoire ;
-degenerarea si pieirea mai mult sau mai putin rapida a pomilor ;
-deteriorarea calitatii fructelor ;
- modificarea caracterelor biologice si morfologice;
- cancere si necrozari diverse.
Bolile provocate de virusi sunt de obicei cornice si rar caracteristice. Este deci
foarte dificil de a le identifica printr-o simpla observatie vizuala.
Modul de transmitere. Inmultirea vegetativa si schimburile comerciale de material
biologic necontrolate, prin intermediul omului, constituie cauza principala a raspandirii
bolilor virotice. Unii vectori animali (aphidele si nematozii) si polenul contribuie de
asemenea , la diseminarea in zone mai restranse a unora dintre bolile virotice.
Pentru a limita transmiterea virozelor sunt recomandate urmatoarele precautii :
-pentru evitarea transmiterii prin nematozi este necesar de a nu se planta imediat, livada dupa
livada din aceeasi specie, in afara de cazul in care se efectueaza dezinfectia cu nematocide;
-pentru a reduce celelalte cai de transmitere, trebuie sa se evite plantarea in
apropiere a soiurilor sanatoase cu cele bolnave sau cu stare sanitara necunoscuta.
Mijloacele de lupta. Lupta impotriva bolilor virotice este in general
preventiva. Ea consta in plantarea de material vegetal stabilit prin control ca sanatos, provenit din plante initiale selectionate, conservate la adapost de contaminare si verificate periodic .
In livezile infiintate cu material sanatos, unele boli virotice, cu deosebire
cele epidemiologice, pot sa reinfecteze o parte din pomi. Dar aceasta proportie va fi cu atat
mai mica cu cat procentul de pomi sanatosi initial a fost mai mare. Efectele recontaminarilor ulterioare, au in general o incidenta slaba asupra cresterii si dezvoltarii pomilor.
Principalele boli virotice la samburoase sunt : Patarea inelara (Plum ring
spot-PRSV), Piticirea prunului (Prune dwarf-PDV), Mozaicul in benzi (Line pattern-LPV),Varsatul prunului (Plumpox, Sharka-PPV), Patarile clorotice (Chlor5otic leaf spot- CLSV) ,Craparea scoartei prunului (Plum bark split) , Rasucirea frunzelor ciresului(Cherry leaf rollvirus) , Cancerul distrugator al ciresului (Detrimentul canker virus ), Marmorarea inelara a ciresului (Cherrry ring motte).
Principalele boli virotice la semintoase sunt : Mozaicul marului (Apple
mosaic), Patarea clorotica a marului (Apple chlorotic leaf spot –CLSV), Brazdarea tulpinii marului (Apple stem groowing) ,Declinul lui Spy sau stierea lemnului (Spy decline stem pitting –SDV-SPV) si ingalbenirea nervurilor parului (Vien yellows-VYV), Cancerul puturos al parului( Pear bliter canker), Pietrificarea perelor (Pear stony pit), Deformarea verde amerelor ( Green crinkle) si Craparea stelara a merelor (Star crack), Patarea inelara ruginie a merelor (Apple russet ring), Flexibilitatea lemnului ( Rubbery wood-RW) , Profliferarea marului (Maturi de vrajitoare).
In afara de aceste boli virotice, exista inca numeroase afectiuni, dar care au
o incidenta economica mai putin importanta pentru cultura pomilor fructiferi.
PRINCIPALELE INSECTE DAUNATOARE
Paduchele din San Jose ( Quadraspidiotus perniciosus)
Este cel mai periculos dusman al pomilor, constituind o adevarata calamitate, pentru
livezile in care nu se efactueaza tratamente de combatere.
In tara noastra a fost semnalat pentru prima data in anul 1933 in zona de vest dupa
care s-a raspandit in intreaga tara. Paduchele din San Jose ataca peste 200 de specii de pomi,arbusti fructiferi si alte specii de arbori si arbusti forestieri. La pomii fructiferi cele mai mari pagube le produce in ordine la : mar, par, piersic, visin, cires, si chiar la prun, cais, migdal. De asemenea , ataca puternic coacazul, si agrisul. Ataca ramurile, fructele si chiar frunzele.
Pe ramuri, larvele localizate isi infig rostrul in tesuturi pentru a se hrani, injectand o
substanta pentru dizolvarea vaselor liberiene, fenomen care se manifesta prin aparitia in
locurile respective a unor pete circulare de culoare rosie-visinie. In timp, zonele respective se brunifica si mor. Pomii puternic atacati incep sa se usuce de la varf si in decurs de 3-4 ani se pot usca total.
Pe fructe atacul este frecvent si se manifesta sub forma de pete rosii-visinii, circulare,cu densitate mai mare in zona caliciului si a pedunculului. Fructele atacate in primele stadii raman mici, diforme, de asemenea cele atacate catre faza de maturitate se depreciaza calitativ si nu au valoare comerciala.
Pomii atacati si netratati formeaza fructe mici, galbene, dau recolte de la un an la altul tot mai mici, se debiliteaza si se usuca in cativa ani.
Biologie.In conditiile din tara noastra Paduchele din San Jose are 1-3 generatii pe
an ; o singura generatie in zonele cu altitudinea de peste 800m si trei generatii in cele sub 100-200m altitudine in unii ani. In zonele pomicole de traditie are de obicei doua generatii.
Inmultirea la aceasta insecta este vivipara. Ierneaza pe scoarta pomilor ca larve
protejate de un scut. La sfrasitul lunii martie-aprilie, dupa o perioada de hranire, larvele diferentiaza in cele doua sexe, are loc imperecherea dupa care sub scutul larvelor-mama se formeaza noi larve. Acestea devin mobile si migreaza pe ramuri, pe tulpini, frunze si fructe mentinandu-si mobilitatea timp de 24 de ore. Dupa cateva ore de migratie larvele care au o culoare portocalie se fixeaza si isi infig rostrul in organele vegetative, de unde sug seva tesuturilor.
Infectia la noii pomi, chiar la distante mari, se produce inainte de fixarea larvelor
prin transportul acestora pe picioarele pasarilor, pe haine sau cu ajutorul vantului. Dupa fixare larvele isi formeaza scut care devine din ce in ce mai dens, dupa 10-15 zile nemaiputand fi penetrat de insecticide. Imediat larvele incep o noua diferentiere sexuala si are loc cea de-a doua generatie. In functie de conditiile fiecarui an si ale zonei, generatia I se inregistreaza in lunile iunie-iulie, iar generatia aII-a la sfarsit de august –inceput de septembrie.
De remarcat ca fiecare generatie, si cu deosebire prima , se esaloneaza pe o
perioada lunga, de cel putin 30 de zile, ceea ce explica necesitatea mai multor tratamente la fiecare generatie.
Paduchii ţestosi
Se intalnesc mai frecvent la mar (Aspidiotus ostreiformis) si la par ( Epidiaspis
betulae), dar pot fi semnalati si la prun, piersic, cires, visin, etc. Ataca asemanator paduchelui
din San Jose, cu o rata de inmultire mult mai redusa avand o singura generatie pe an.
Combaterea se realizeaza simultan cu paduchele din San Jose.
Gargaritele florilor si mugurilor
Provoaca daune importante la mar (Anthonomus pomorum), par (Anthonomus
cinctus), sau la mai multe specii pomicole (Sciaphobus Squalidus) prin distrugerea de catre larve si adulti a organelor interne ale mugurilor de rod sau a mugurilor in intregime. Pagubele pot ajunge pana la 90-92%.
Gargaritele au o singura generatie pe an, cu deosebirea ca la mar ierneaza sub
forma de adult si depune ouale in primavara, la dezmuguritul mugurilor florali, in timp ce la par ponta are loc toamna tarziu, atat la mugurii de rod, cat si la cei vegetativi. De asemenea, la mar bobocii florali atacati raman pe pom cu petalele brunificate ,,cuisoare’’ (in interior se dezvolta o larva), iar la par distrug baza mugurilor.
La capsun, gargarita neagra (Anthonomus rubi), produce pagube insemnate,
adultii hranindu-se cu mugurii vegetativi, florali si cu frunzele tinere.
Viespile pomilor
In aceasta grupa de insecte se disting doua categorii : unele care produc pagube
prin atacul fructelor tinere ( viespea cu fierastrau a marului- Hoplocampa testudinea ;
viespea perelor- Hoplocampa minuta ; viespea neagra cu fierastrau a prunelor-
Hoplocampa minuta ; viespea rosie cu fierastrau a prunului Hoplocampa flava, in timp ce altele dauneaza prin atacul pe frunze( viespea ciresului – Caliroua limaciana ; viespea coacazului – Nematus ribesi).
Viespile fructelor care au o singura generatie pe an, ierneaza ca larve sub forma
de cocondin care pprimavara ies adultii ce depun ouale de obiceipesepalele florilor. Larvele care se formeaza, patrund in fructe si se hranesc cu semintele si samburii acestora de obicei o larva trece dela un fruct la altul, putand ataca 3-5 fructe care cad ulterior. La prun cu deosebire in anii fara ploi in perioada de inflorire, atacul se transforma in calamitate intrucat 90-98% din fructe pot fi atacate.
Subliniem in mod deosebit viespea samburilor de prun Eurytoma schreineri
care s-a extins foarte mult in ultimii ani si compromite productia de prune uneori pana la 100% ; are o generatie pe an ; viespile depun ouale in samburele abia format, larvele eclozate,hranindu-se cu acesta ; pericolul este atat cat viespile zboara si samburele este nelemnificat.
Tratamentele pentru combatere trebuie sa vizeze stadiul de ou, inainte de
patrunderea larvelor in fructe.
Viespile frunzelor, care au de obicei doua generatii pe an, produc cele mai
mari pagube in pepiniere si plantatiile tinere, in care larvele rod epiderma superioara si parenchimul frunzelor. Acestea se usuca si cad determinand cresterea slaba a lastarilor si maturarea insuficienta a tesuturilor. In afara de cires , viespea ataca in egala masura visinul,parul, caisul, piersicul.
Viermii fructelor
Insectele din aceasta grupa produc pagube la cea mai mare parte din speciile
pomicole (mar, par, prun, cires, piersic, cais, nuc).
Dintre insecte cele mai reprezentative sunt : viermele merelor (Carpocapsa
pomonela) ; viermele perelor (Carpocapsa pyrivora) ; viermele prunelor (Laspeyresia funebrana) ; viermele (musca) cireselor (Rhagoletis cerasi) ; molia vargata a piersicului( Anarsia lineatella) ; molia orientala a fructelor (Laspeyresia molesta) ; gargarita fructelor (Rhynchites bacchus).
Insectele din aceasta grupa au 1-2 generatii pe an si se caracterizeaza prin
aceea ca larvele patrund in interiorul fructelor unde se hranesc cu semintele, samburii sau tesuturile din jurul acestora. Fructele atacate cad prematur, iar cele ce ajung la maturitate (mere, cirese, nuci, piersici, ) sunt depreciate calitativ. Importanta deosebita prezinta urmarirea ciclului biologic al fiecarei insecte in legatura cu conditiile climatice din fiecare zona si cu fazele de vegetatie ale pomilor pentru a se efectua tratamente in momentul de maxima eficacitate, care la aceasta grupa de daunatori corespunde cu perioada dinaintea patrunderii larvelor in fructe.
Unele din dintre insectele din aceasta grupa de daunatori produc pagube
importante si prin atacul pe muguri, frunze, lastari (molii, gargarita fructelor)
Acarienii
Sunt cunoscuti frecvent sub numele de paianjeni, grupul fiind format din m,ai
multe specii : paianjenul rosu al pomilor (Panonycus ulmi) ; paianjenul brun al pomilor
( Bryobia rubrioculus) ; paianjenul rosu al merilor(Tetranichus viennensis) ; acarianul galicol al prunului ( Eriophyes phleocantes) ; paianjenul capsunilor ( Tersonemus fragarinae)
Acarienii se intalnesc din ce in ce mai mult in plantatiile de pomi fructiferi,
arbusti si capsun, unde determina debilitarea pomilor, scaderea intensitatii fotosintetice, o
slaba diferentiere a mugurilor de rod, fructe mici si cu un continut redus de substanta uscata.
Biologia . Acarienii au mai multe generatii pe an, pana la 5-7, au corpul mic ,
sub 0,8mm, traiesc in colonii de mare densitate, pe partea inferioara a frunzelor, la baza mugurilor, la punctele de insertie. Ierneaza ca adulti sau sub forma de oua, se caracterizeaza printr-o mare putere de inmultire. Atunci cand depunerile de oua sunt mari, ramurile capata aspect rosiatic, datorita numarului mare 8-12 straturi suprapuse, ajungandu-se la peste 1500 oua/cm2 de scoarta.
Atacul se manifesta prin depigmantarea frunzisului care capata un aspect cenusiu,
datorita numarului mare de intepaturi in tesuturile parenchimatoase care se degradeaza.
Dinamica populatiilor de acarieni este stans legata de distrugerea acarofagilor din
genul Typhlodormus si Tydens cu ocazia tratamentelor antiparazitare. Se manifesta , de asemenea, fenomenul de rezistenta ca urmare a aplicarii repetate a produselor organofosforice, pe baza de Parathion. Practica a dovedit ca, in general tratamentul care se executa dupa cadera petalelor, inaintea pontei primei generatii este hotarator pentru limitarea puterii de inmultire a acarienilor.
Paduchii si purecii de frunza (afidele)
Insectele din aceasta grupa (paduchele verde al marului _Aphis pomi ; puricele
melifer al parului- Psylla pyricola ; paduchele cenusiu al prunului- Hyalopterus pruni ;
paduchele negru al ciresului- Myzuscerasi ; paduchele verde al piersicului-Myzodes persicae) produc pagube deosebite la pomii tineri in pepiniera si in livada.
Biologia . Ierneaza in stadiul de ou sau adult (Psylla), au un numar mare de
generatii pe an (pana la 8-12), se inmultesc partenogenetic si vivipar si traiesc in colonii, pe partea inferioara a frunzelor, catre varful lastarilor. Atacul se manifesta prin rasucirea frunzelor catre partea inferioara, lastarii se deformeaza, raman curbati, uneori se usuca la varf sau degera peste iarna neavand lemnul copt. Intensitatea maxima a atacului se inregistreza in perioada cresterii intense a lastarilor.
Insectele defoliatoare
Cele mai raspandite insecte care se hranesc cu frunzele pomilor provacand
defolierea la speciile de cires, prun, cais, mar, par sunt : cotarul verde (Cheimatobia
brumata) ; omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar) ; cotarul brun (Hibernia
difoliaria) ; nalbarul (Aporia crataegi), inelarul ( Malacosoma neustia).
Insectele ierneaza de obicei sub forma de oua pe diferite organe ale
pomilor.Larvele iau nastere la inceputul vegetatiei si se hranesc cu muguri, butoni florali,fructe tinere. Apoi consuma frunzele, partial sau total, cu exceptia nervurii principale. In anii de invazie puternica pomii sunt desfrunziti in totalitate, fenomen urmat de pierderea fructelor,stanjenirea diferentierii mugurilor florali, debilitarea in ansamblu a pomilor.
Alaturi de acestea daune importante produce omida paroasa a
dudului(Hyphantria cunea) in livezile de prun , cires, nuc, mar, par, cais, visin etc. repetarea atacului mai multi ani la rand poate ava ca efect –uscarea pomilor.
Ierneaza in stadiul de crisalida in crapaturile scoartei pomilor, pe frunzele
cazute, in sol si diferite alte adaposturi. Dupa aparitia adultilor si pontei, larvele apar in cursul lunii iunie, care in primele stadii formeaza cuibul din 2-3 frunze unde se hranesc cu epiderma si parenchimul
acestora.Se inregistreaza 2-3 generatii pe an.
Carabusul de mai (Melolonha Melolontha). Produce pagube atat in stadiul de
adult, cand sunt atacate frunzele carora le roade limbul, mai putin petiolul si nervura
principala, cat mai ales in stadiul de larva cand distruge in sol Radacinile la pomii tineri in pepiniera si inlivada.
Carabusul are a generatie la 3 ani, timp in care traieste in sol ca larve cu varsta
de 2 si 3 ani. Zborul adultilor are loc din 3 in 3 ani si se petrece in luna mai, incepand din amurg si in timpul noptii. Atacul cel mai pagubitor il produc larvele de 2-3 ani, putand sa determine pagube de 50-100% in cazul unor densitati de peste 2-3 larve /m2. Sunt atacate in mod preferential speciile de mar, par, gutui. Tratamentele impotriva adultilor se aplica odata cu celelalte. Pentru combaterea larvelor inainte de plantare se stabileste mai intai densitatea acestora in sol dupa care, in functie de varsta si de densitate , se administreaza inainte de desfundarea terenului, Heclotox 1,5% in doza de 50kg/ha. Larvele de 2 si 3 ani se pot combate si prin prafuirea solului toamna sau primavara si incorporarea cu ajutorul unei araturi sau discuiri.
